Biserica evanghelică fortificată din Viscri, comuna Bunești,
județul Brașov, a fost construită în secolul XIII pe baza unei vechi bazilici
romane datată din secolul al XII-lea. Ansamblul bisericii evanghelice
fortificate format din biserică, incinta fortificată, cu drum de apărare, două
turnuri, două bastioane, turn de poartă este monument istoric. Din anul 1999
biserica face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Biserica-sala a fost
construita de secui si ulterior a fost preluata de sași. Biserica a fost
fortificata in secolul al XV-lea si transformata intr-o biserica fortificata cu
turnuri, bastioane si doua ziduri de apărare.
Vechimea bisericii confirmă că așezarea coloniștilor germani
a luat ființă la sfârșitul secolului XII când a fost colonizată și partea
apuseană a viitorului Scaun al Rupei. Biserica-sală romanică, cum mai există în
zona Rupei doar în Homorod, a avut o predecesoare care a fost parțial inclusă
în aceast edificiu. Coloniștii germani (care s-au așezat în Viscri ca imigranți
după domnia regelui Geza al II-lea, adică după 1162, ca "alii
Flandrenses", în ultimul sfert al secolului XII) au găsit pe promontoriul
din nord-estul comunei actuale o mică capelă.
Capela s-a folosit, în prima etapă a evoluției așezării săsești, fără lărgire planimetrică, construindu-se doar o tribună de vest. Deoarece Viscri n-a fost niciodată proprietate nobiliară, numai familia greavului, conducătorul obștii sătești, a ridicat turnul de locuință, în a doua jumătate a secolului XIII spre folosință personală. Cetatea trece, în secolul XIV, în posesia obștii, care modifică mai întâi partea estică a capelei, demolând convexitatea absidei și construind, în prelungirea pereților laterali ai acesteia, un cor devenit trapezoidal, închis în est, cu absidă semicirculară sprijinită de șapte contraforturi.
A treia perioadă de construcție, situată în prima jumătate a
secolului XVI, coincide cu fortificarea bisericii. Prin prelungirea pereților
laterali ai capelei s-a racordat biserica-sală la donjon. n cursul fortificării,
la începutul secolului al XVI-lea, sectorul sud-estic a fost dotat cu două
turnuri și două bastioane. Turnul din sud, cu trei nivele și coridor de apărare
devansat pe console din lemn, și bastionul de sud sunt unite sub același
acoperiș un patru ape cu coamă lungă și adosate incintei în exterior, ca și
bastionul din est. Inițial acesta purta același coridor de apărare, în cele
trei nivele intrându-se din curtea cetății. Coridorul de apărare și acoperișul
bastionului de sud sunt unite cu cele ale turnului de sud. Turnul de poartă a
fost așezat în spatele intrării, în incintă. În secolul XVIII s-a construit un
al doilea cordon de zid în jurul cetății.
sursa: Historia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu