Cabana Dochia este aşezată în zona superioară a masivului
montan Ceahlăul, pe platou, între vîrfurile Lespezi (1 805 m) şi Bîtca Gheodon
(1 845 m). Are o poziţie dominantă, cu vizibilitate totală spre est, sud-est şi
sud, şi este principala cabană a Munţilor Ceahlău, fiind singura bază de cazare
la mare altitudine (1750 m).
După încercările
nereuşite făcute în anul 1906 la Fîntîna Rece şi în anul 1908 chiar pe actualul
loc al adăpostului montan, a fost construită, în sfîrşit, cabana mult dorită.
În anul 1912, membrii secţiei de turism ai Societăţii de Gimnastică, Sport şi
Muzică din Iaşi au organizat un comitet, din care făceau parte şi profesorii
Dimitrie Cădere şi Ion Praja. Astfel, cu ajutorul unor subvenţii obţinute de la
instituţii, subscripţii ale membrilor societăţii şi ale altor iubitori ai
muntelui, s-a purces la ridicarea unei construcţii din beton. Lucrarea a durat
din primăvară pînă în toamna anului 1913. Inaugurarea cabanei a avut loc în
ziua de 5 august 1914. Este prima cabană turistică construită în Carpaţii
Răsăriteni. Ca urmare a deteriorării grave a adăpostului montan în timpul
primului război mondial, au fost efectuate importante lucrări de restaurare,
prin grija aceleiaşi societăţi. La 6 august 1922, cu ocazia sărbătoririi
Ceahlăului (Ziua Muntelui cum spun localnicii), refăcută, cabana (aproximativ
30 de locuri) a fost pusă din nou la dispoziţia drumeţilor, de astă dată pentru
un timp îndelungat.
Următoarea refacere a cabanei a avut loc în anul 1946, iar
în anii 1958-1959 a fost extinsă pentru a putea primi mai mulţi turişti (120
locuri). Încăperilor vechi le-au fost adăugate altele noi, cu ziduri din piatră
fixată cu mortar, şi a fost introdusă lumina electrică.În anul 1962 cabana
putea găzdui 150 turişti la priciuri. În anii 1984-l988, capacitatea şi
condiţiile de confort ale cabanei au crescut prin adăugarea unei noi aripi, cu
trei niveluri.
Înfăţişarea actuală
(1988) a cabanei se disting uşor cele trei faze principale de realizare şi
extindere a construcţiei: vestibulul, bucătăria, bufetul şi sala de mese
constituie clădirea iniţială din beton şi piatră; cele două dormitoare mari, cu
priciuri suprapuse, reprezintă extinderea realizată ulterior (azi sînt
transformate în săli de mese); corpul de clădire cu trei niveluri, lipit de cel
anterior, este o construcţie a ultimilor ani. Această ultimă componentă a
cabanei, cu parterul din piatră, etajul I din cărămidă şi etajul II din
buşteni, ultimele două acoperite la exterior cu draniţă, este folosită ca
spaţiu de cazare în camere cu 2-3 paturi şi dormitoare mai mari. Încălzirea
este asigurată cu lemne în sobe de teracotă, luminarea electrică este obţinută
de la reţea, iar apa curentă este adusă prin conductă de la Fîntîna Rece, prin
intermediul unui bazin din beton construit pe Vîrful Lespezi.
sursa: cabana-dochia.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu