Peștera Urșilor a fost descoperită în 1975, cu ocazia unei dinamitări executate la cariera de marmură din zonă. Este unul dintre principalele obiective turistice ale Munților Apuseni, ea aflându-se în județul Bihor, în imediata apropiere a localității Chișcău, comuna Pietroasa, la o altitudine de 482 m.
Interiorul
se distinge prin diversitatea formațiunilor de stalactite și stalagmite
existente, ca și prin cantitatea impresionantă de urme și fosile ale ursului de
cavernă - Ursus spelaeus - care a dispărut în urmă cu 15.000 de ani. Pe lângă
acesta au mai fost descoperite și fosile de capră neagră, ibex, leu și hienă de
peșteră. La intrarea în peșteră se află un pavilion, compus dintr-o sală de
așteptare, casa de bilete, un bar, un mic muzeu speologic și un stand cu
suveniruri și obiecte artizanale specifice zonei.
Cu o lungime
de peste 1.500 m, pestera se compune din galerii aflate pe două nivele: prima
galerie, cea superioară, în lungime de 488 de metri poate fi vizitată de
turiști, iar cea de-a doua, lungă de 521 m este rezervată cercetărilor
științifice.
Numele
peșterii se datorează numeroaselor fosile de "urși de cavernă" (Ursus
spelaeus) descoperite aici. Peștera era un loc de adăpost pentru aceste
animale, acum 15.000 de ani. La bătrânețe, ca multe alte mamifere (ex.
elefantul african) ursul de peșteră se retrăgea să moară în același loc ca și
strămoșii sau predecesorii săi. Mărturie stau numeroasele cimitire descopertite
în peșterile din România (Peștera Bisericuța, Peștera cu Oase).
sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu