Castelul Hunedoarei, numit și Castelul Corvinilor, al
Corvineștilor sau al Huniazilor, este cetatea medievală a Hunedoarei, unul din
cele mai importante monumente de arhitectură gotică din România.
Castelul a fost ridicat în secolul al XV-lea de Ioan de
Hunedoara pe locul unei vechi întărituri, pe o stâncă la picioarele căreia
curge pârâul Zlaști. Este o construcție impunătoare, prevăzută cu turnuri,
bastioane și un donjon. Acoperișurile sunt înalte și acoperite cu țiglă
policromă. Castelul a fost restaurat și transformat în muzeu.
Cetatea a fost una dintre cele mai mari și vestite
proprietăți ale lui Ioan de Hunedoara. Construcția a cunoscut în timpul
acestuia însemnate transformări, servind atât drept punct strategic întărit,
cât și drept reședință feudală. Cu trecerea anilor, diverșii stăpâni ai
castelului i-au modificat înfățișarea, îmbogățind-ul cu turnuri, săli și camere
de onoare. Galeria și donjonul - ultimul turn de apărare (turnul "Ne
boisa" = Nu te teme), rămase neschimbate de pe timpul lui Ioan de
Hunedoara, precum și Turnul Capistrano (după numele lui Ioan de Capistrano, un
vestit călugăr de la curtea castelului) reprezintă câteva dintre cele mai
semnificative părți ale construcției. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o
mare încăpere de recepții), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea
drept depozit de bucate și Sala Dietei, având medalioane pictate pe pereți
(printre ele se găsesc și portretele domnilor Matei Basarab din Țara Românească
și Vasile Lupu din Moldova). În aripa castelului numită Matia se mai deslușește
destul de vag, o pictură referitoare la legenda cu corbul de la care se zice că
își trag numele urmașii lui Ioan de Hunedoara (Corvini). În curtea castelului,
alături de capela zidită tot în timpul lui Ioan de Hunedoara, se află o fântână
adâncă de 30 de metri. Conform legendelor, această fântână ar fi fost săpată de
trei prizonieri turci, cărora li s-a promis libertatea dacă vor ajunge la
stratul de apă. Dar după 15 ani de trudă, când au terminat fântâna, stăpânii nu
s-au ținut de cuvânt. Se spunea că inscripția de pe zidul fântânii inseamnă
„Apă ai, inima n-ai”. În realitate, conținutul descifrat de specialiști este
Cel care a scris această inscripție este Hasan, care trăiește ca rob la
ghiauri, în cetatea de lângă biserică.
.jpg)
.jpg)
sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu