Hanul
Ancuței
este un vestit han turistic situat de-a lungul unuia din principalele drumuri
europene ce străbat România (E85), la o distanță de 27 km de municipiul Roman,
înspre Suceava și
la 350 km de București.
Ca localizare, el se află în comuna Tupilați
din județul
Neamț.
Hanul
Ancuței
a devenit celebru prin plasarea aici a acțiunii
din volumul Hanu-Ancuței
(compus din 9 povestiri), publicat în anul 1928 de marele scriitor român Mihail
Sadoveanu (1880-1961).
Aflat la intersecția drumurilor care duc spre Piatra Neamț
și Roman, Hanul Ancuței a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea
(anul 1718, după cum este înscris pe placa amplasată la intrarea în han). El
oferea loc de popas pentru negustorii ce călătoreau spre Roman, spre Suceava
sau spre Iași.
Hanul se afla la în marginea unui sat care s-a strămutat pe
moșia boierilor Catargi de la Tupilați (astăzi în județul Neamț). În anul 1819,
vornicul Ștefan Catargiu a obținut printr-un hrisov dreptul de a înființa
târguri și iarmaroace, aici construindu-se un han nou, care va servi și ca
stație de poștă. Lângă han, pe un teren plan aflat lângă apa Moldovei, se
desfășura iarmarocul de la Tupilați.
Clădirea avea o fațadă simplă, cu arhitectură de pilaștri,
iar intrarea beneficia de o arcadă dublă, încununată de un fronton clasic. Hanul
dispunea de patru odăi pentru musafiri, o odaie pentru crâșmari, una pentru
hangiu, două camere de odihnă și grajdul. În partea din dreapta erau camerele
de dormit pentru călători, cu intrări separate, iar în stânga erau cârciuma,
birtul și locuința hangiului. Sub cârciumă se afla intrarea în pivnița boltită,
construită din piatră de râu și având lungime de 11 metri și lățime de 4 metri.
Sala comună sau birtul, cu mese lungi, era pentru mâncare, taifas și adesea
pentru chef cu lăutari.
Hanul Ancuței a fost preluat de Casa Rurală, în contul unor
datorii pe care le avea Nicolae Calimachi Catargi. În anul 1920, Casa Rurală a
vândut hanul pentru 12.900 lei. În forma sa originară, Hanul Ancuței a existat
până în anul 1943, când proprietarii l-au demolat în cea mai mare parte pentru
că nu puteau plăti impozitele și nici nu avea posibilitatea materială de a-l întreține.
Deși s-a propus ca să fie preluat de Oficiul Național de Turism pentru a-l
transforma în loc de popas pentru tineretul pornit în drumeție pe Valea
Moldovei, din cauza războiului, nu s-au găsit fondurile necesare. Astfel, o
perioadă, în locul hanului au existat doar niște ziduri în ruină și pivnița.
În perioada 1957-1960, autoritățile au dispus reconstrucția
hanului după planurile existente la Arhivele Statului din Iași. Prin Decretul
de Expropriere nr. 639 din 29 iunie 1967, hanul, care avea inițial o suprafață
construită de 164 mp, a fost expropriat în beneficiul statului, cu scopul
reconstruirii vechiului Han al Ancuței. Imediat după expropriere, a fost
demolat în întregime, păstrându-se din vechiul han numai podeaua și beciul. Pe
locul vechiului han a fost ridicată o nouă construcție, care respecta linia
tradițională și de arhitectură specifică secolului al XVIII-lea și care a
căpătat aceeași destinație de han, tocmai pentru conservarea spiritului
sadovenian moldovenesc.
Hanul a fost restaurat din nou în anul 1999, el căpătând o
înfățișare autentic românească, fiind improvizate aici mici expoziții de
costume populare specifice zonei, precum și de obiecte din ceramică sau din
lemn.
sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu