La capătul
unui drum ce depăşeşte 2.860 km colectând apele unui impresionant bazin
hidrografic a cărui suprafaţă acoperă mai mult de 80% din suprafaţa Europei,
Dunărea, cel de-al doilea fluviu ca mărime al bătrânului continent construieşte
la întâlnirea sa cu Marea Neagră, de mai bine de 10 000 de ani, una dintre cele
mai frumoase delte din Europa şi chiar din lume, cunoscută şi ca una din marile
zone umede ale planetei. Întinderile de apă şi uscat care s-au format aici
conferă condiţii de viaţă bune pentru un număr mare de specii de plante şi
animale. Dintre acestea, stuful formează una dintre cele mai întinse suprafeţe
compacte din lume, iar pădurile Letea şi Caraorman reprezintă limita nordică
pentru două specii rare în ţara noastră de stejar, frecvent întâlnite în zonele
sudice ale peninsulei Balcanice şi Italice.
Alături de
numărul mare de plante acvatice şi terestre se întâlnesc aici şi coloniile de
pelicani şi cormorani atât de specifice Deltei Dunării precum şi un număr mare
de alte păsări acvatice care trăiesc sau vin aici pentru a cuibări sau ierna.
Se remarcă deasemenea şi numărul mare de specii de pesti cu valoare ecologică
dar şi economică ridicată.
Se poate spune că prin diversitatea
impresionantă a habitatelor şi a formelor de viaţă pe care le găzduieşte
într-un spaţiu relativ restrâns, Delta Dunării constituie un adevărat muzeu al
biodiversităţii, o bancă de gene naturală de valoare inestimabilă pentru
patrimoniul natural universal.
Multe specii
vegetale sau animale au constituit, totodată şi importante resurse naturale,
exploatabile economic care au atras oamenii pe aceste locuri din cele mai vechi
timpuri. Aşezările omeneşti înfiinţate s-au bazat, în principal pe
valorificarea resurselor naturale dezvoltâdu-se, astfel activităţi economice
tradiţionale şi relaţii sociale caracteristice.
Ulterior,
s-a manifestat tendinţa de supraexploatare a unor resurse naturale. Această
tendinţă, care se manifestă şi în prezent printr-o presiune crescută asupra
acestor resurse şi în special asupra peştelui şi păşunilor, precum şi tendinţa
de a dezvolta unele activităţi economice nepotrivite sistemului deltaic, aşa
cum a fost situaţia investiţiei pentru exploatarea nisipurilor de la Caraorman,
au avut drept consecinţă dereglarea echilibrului natural existent prin
dispariţia unor zone de reproducere naturală a peştelui sau a altor specii,
prin colmatarea unor canale sau prin apariţia fenomenului de eutrofizare a
apelor lacurilor şi bălţilor, etc.
sursa: Rezervatia Biosferei Delta Dunarii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu