Cazinoul din Constanța este o clădire istorică din
municipiul Constanța. Este una dintre cele mai reprezentative simboluri ale
orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului
1910. Se află pe faleza din Constanța, pe Bulevardul Regina Elisabeta.
Cazinoul a reprezentat una dintre clădirile emblemă ale
Constanței. În zona în care se află astăzi mai fusese, între 1880-1902, o
construcție de lemn, o cazină, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru,
baluri, loc de recreare pentru turiști. Construcția unui edificiu cu funcții
asemănătoare marilor cazinouri europene a început prin anul 1904. Inițial,
planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, care proiectează
o clădire al cărei stil arhitectonic se inspira din tradițiile artei românești.
După terminarea fundațiilor, însă, planurile sunt schimbate, Primăria
încredințând modificarea lor unui arhitect de origine franceză (sau
elvețiană), Daniel Renard - care renunță la principiile stilului românesc,
în favoarea unui melanj de motive decorative ce încarcă și mai mult greoiul
ansamblu. Construit (din 1908) în stil Art Nouveau sub influența
cosmopolitană a cazinourilor epocii, edificiul constănțean este terminat în
1910, când este și inaugurat (în 1912 se fac ultimele retușuri).
Cazinoul era o sală de paiantă, cu pereții interiori
captușiti cu scânduri vopsite în ulei și ”servea de distracțiune vizitatorilor
în sezonul băilor”, putând fi utilizat și pentru ”baluri de binefacere
organizate de primărie”, fiind alcătuit dintr-o sală de dans, doua săli de
lectură, pentru ziare și reviste, doua săli de jocuri și celebra ”terasă de pe
malul mării”, împodobit cu drapele și destul de spațios a devenit locul de
întalnire al tuturor. Lânga acest prim salon de dans se preconizează
construirea de către Henry Guaracino a unui pavilion în cumunicație cu primul,
situat mai jos de nivelul bulevardului.
În iarna anului 1891, o furtună dezlănțuită a distrus o
parte din acoperiș, dar și un perete al fațadei, reliefând instabilitatea
construcției. Expertizele au propus, și consiliul comunal a aprobat la 29
ianuarie 1892 demolarea construcției. Primarul Al. Belik decide, printr-un
proces verbal, oragnizarea șantierului în regim propriu pentru reconstrucția
cazinoului în aprilie 1892.
La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu și arhitecții Ion
Mincu si D. Maimarolu sunt solicitați să se deplaseze la Constanța, într-o
comisie menită să studieze cazinoul din toate punctele de vedere. Rezultatul
inspecției s-a materializat printr-un important document care conține opiniile
documentate și bine susținute ale unor personalități de real prestigiu.
Observațiile privesc adăugarea de spații: o sală mare pentru restaurant, cu
bucătărie și dependințele necesare, restaurant care va fi pus în legatură cu
terasa din spatele ușii vitrate, care să nu obtureze perspectiva larg deschisă
asupra mării. S-au sugerat și degajarea scării de onoare printr-o arcadă
spectaculoasă, adăugarea de intrări, vestiare, toalete, dar și suprimarea de
trepte sau ferestre.
La 11 martie 2009, cazinoul a fost deschis pentru ultima
data publicului pentru vizitare. Dupa aceasta data, cazinoul a fost inchis si
dat spre renovare. Trebuia sa fie gata in anul 2010, pentru a sarbatori 100 de
ani de la data la care a fost dat in folosinta, insa compania care a castigat
licitatia pentru renovarea acestuia a intampinat probleme in respectarea
termenului de predare a lucrarii.
sursa: Wikipedia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu